#ProiectNou

Mă zbat între două lumi total diferite, ce întregesc cumva dualitatea-mi de ne-nțeles. Între stabilitate și pasiune, oscilez pe muchia unui cuțit otrăvit. Un prag al trăirii ce îmi satisface ambele nevoi neîmplinite într-unul. Însă două jumătăți nu formează un întreg. Nu atunci când jumătățile sunt diferite, precum întunericul și lumina din interiorul meu pe care aleg să îl ascult cu pauze. Niciodată pe de-a-ntregul. M-ar surzi. Fug de brațele sigure în brațele alunecoase și mă întorc în aceleași brațe sigure. Dar alunec printre ele, în fiecare noapte, în visul celuilalt îndepărtat. Cad de fiecare dată în propria-mi singurătate și mă aleg cu vânătăile unui dor ce se vindecă doar cu sărutările potrivite. Desprind chipul bărbatului și nu mă concentrez nici măcar asupra buzelor lui, ci doar asupra energiei care este în armonie cu energia mea. O existență în care lumina și întunericul sunt lipsite de apus și răsărit. Fără avertismente, schimb stări mai des decât clipesc. Din prea multă iubire de sine, nu-i pot iubi cu adevărat pe niciunul dintre ei. Ori doar mi-e teamă să recunosc că pe unul dintre ei îl iubesc și pe unul nu. Pentru că atunci ar trebui să decid. Și nu pot renunța la o jumătate de bine dintr-o jumătate de rău.

Anida Lasto

Dialoguri cu Sufletul – fragment

-Ador nebunia din oameni, oamenii care nu trăiesc după reguli, vinul băut cu
oameni de calitate, lucrurile care se întâmplă de la sine. Ador pielea de găină. Urăsc falsitatea. Te ador că mă faci să râd. Trebuie să fii spontan și creativ în orice. Pictura transmite starea dintr-o altă dimesiune, lumea are nuanțe de culori, are suflet și povestește cu tine. Trebuie să o asculți și să o înțelegi. E vie. Doar trebuie să accepți că și tu ești viu cu adevărat. Avem o legătură aparte și sunt sigur că simți.
– E într-adevăr o conexiune în energiile noastre.
– Și este ciudat, dar plăcut și fără explicații. Cu fluturi. Am furnicături în tot corpul și am emoții.
– Intuiție, simțire, curgere naturală. De asta apreciez starea. Poate în alte timpuri, energiile noastre s-au contopit undeva pe malul mării și au născut o stea.

Anida Lasto – Dialoguri cu Sufletul

 

Dialoguri cu Sufletul – fragment

Nu trăim o clipită. Ci o suită de secunde prelungite-n buclele infinitului. Suntem scântei de energie și nu ne stingem niciodată. Folosim timpul ca pe o pârghie de locomoție ce ne împinge prin Universul nemărginit. Dar aflăm asta târziu. Doar atunci când nu mai putem schimba secunda trecută.

Există o ordine a lucrurilor pe care o descoperim cu întârzierea unei ploi prea mult așteptate după o secetă arzătoare. Infinitul nu cunoaște măsura timpului pe care noi îl folosim ca scuză în incapacitatea noastră de a trăi în divinitate. Fiindcă noi ne desfășurăm trăirile doar în pete de păcat. Și cum să tragi de clopotele unei biserici arse? Când preotul e mut și oamenii, cu toții, surzi? Venim din lumină, trăim în întuneric și murim în culori pentru alte începuturi. Un nonsens necesar. Dar descoperim întregul abia după ce reușim să depășim pauza dintre cuvintele aruncate la voia întâmplării.

Utopia unui hazard în care credem cu orbire, ne nenorocește simțurile și cioplește din existență. Însă, nenorocirea asta e esența care întregește ceea ce numim viață. Apoi, milităm pentru trăiri în mod gratuit. Trăiri ce ne seacă de energie – iubirea, în aceeași măsură cu ura sau cu gelozia. Despărțirile ne apropie de moarte în miros de haos și nu de liniște, așa cum ar fi realist. Iar aici ne pierdem capacitățile de a distinge adevărul de minciună. M-ai întrebat cum e posibil să ocupăm același trup? Sunt trupuri diferite, dar dintre noi două, tu ești singura legată de materie. Cum putem să ne împărțim sufletul în trăiri distincte? Asta ar trebui să fie curiozitatea ta. Transformă-ți curiozitățile în enigme pe care să le descifrezi cu folos. Dar întâi stabilește-le așa cum se cuvine!

Anida Lasto – Dialoguri cu Sufletul

 

Fragment din Dialoguri cu Sufletul

– Ne-am iubit. Ne-am iubit cu o pasiune fără limite, cu un dor veșnic viu în toată apropierea dintre noi. Dar ne-am iubit în timpul meu, nu și în timpul tău. Nu putem împlini iubirea absolută în fiecare viață, ci doar într-una singură. Unde ar fi loc de unicitate în repetarea unei povești la infinit? A rămas o energie între noi care ne ajută să ne regăsim în fiecare secundă, însă cu alte identități, declarase Sufletul.

Aveam să-i spun atâtea… Dar ce i-ai spune celui pe care l-ai iubit mai mult decât pe tine însuți după o pierdere definitivă? Cu ce să încep? Și, cel mai important, cum să îmi iau rămas-bun din nou? Am repetat acest scenariu, al unei discuții amânate, de nenumărate ori. Parcă l-aș lua în brațe și aș închide ochii, nedorind să mai curgă despărțirea între trupurile noastre. Mi-aș tăia o mână de sub mâna celeilalte eu. Aș sacrifica o jumătate din mine pentru jumătatea brațelor lui. Se spune că iubești cu adevărat atunci când renunți la fericirea ta pentru fericirea lui. Chiar dacă fericirea lui înseamnă brațele altei femei. Pentru mine asta înseamnă prima literă dintr-o minciună care ne ajută să acceptăm mai ușor renunțarea la fericire. Numește-mă egoistă, însă înțelege-mi neputința de a renunța la Suflet din prea adâncul suflet. Nu sunt pregătită să cedez și o socotesc unică vinovată pe EA pentru separarea noastră. O intrusă! Mi se amestecă gândurile cu iz de gelozie ucigătoare.

Anida Lasto – Dialoguri cu Sufletul

Pentru cei deprimati…

-Sunt foarte deprimat în perioada asta!

-De ce ești deprimat? Tu ești un om cu un suflet superb, un bărbat puternic. Ai trecut prin atâtea și ai trecut cu bine. Unde s-a pierdut energia? Dormi? De ce dormi? Vreau să vorbim. Unde ești? Mi-e dor de tine. În timpul ăsta, în care tu nu răspunzi, deja s-au împerecheat niște canguri în Australia. Și au murit o duzină de pinguini pe la Poli. Oare ce fac lăcustele, în Egipt, la ora asta? Oare există lăcuste în Egipt? Am atâtea întrebări la ora asta și tu nu ești. Zâmbește!

-Doamne, nu ești sănătoasă! Am râs rău. Uite de-asta modul nostru de comunicare e superb! Pot spune că îl iubesc!

-Să nu mai fii deprimat că nu ai motive! Viața e frumoasă!

Anida Lasto – Zuzu