Pandemie

Un deget alunecă lin spre nemurire
Și taine mângâie-n drumul sălbatic
E foșnet de frunze și-o șoaptă subțire,
Iar torța e stinsă, în jur doar jăratic.

Un ochi își mișcă anevoios pupila
Spre unde pierdute-n amar de nestins,
E vântul ce bate închis într-un clopot,
Pământul se scurge pe-un deget deschis.

O ureche se-apleacă pe patul de iarbă
S-asculte un cutremur pierdut în abis,
E soare pe cer și morții ne cheamă
Să-i plângem cu jale-n sicriul închis.

O buză pătează cu sânge năframa,
Să muște din struguri cu mare păcat
Și plouă cu sâmburi de-amare regrete
Să-ngroape o țară cu neamul uitat.

O palmă cuprinde istoria nescrisă
Din vorbă în vorbă cântată prelung,
Din cui mai atârnă o hartă desprinsă,
Nici bocet nu sună, nici lacrimi nu curg.

Obrazul îngroapă tristele lacrimi
A celor ce zac răpuși de blestem,
Nu de război se moare pe lume,
Cu toții acum – de-un virus se tem.

Un braț se întinde spre lemnul pierdut,
Uscat e pământul de seva iubirii,
Trădarea cea nouă nu zace-n sărut
Sub măști se întinde – Hora Unirii.

Un plămân se zbate cu ultime puteri
De infectarea noii religii a fricii –
Respiră, fii liber, îndrăznește să speri
E viață în moarte – în buzunare capricii.

Prin vene pulsează revolta gândirii,
O inimă se sfarmă, o alta învie curat,
Renască din credință puterea iubirii –
Adevărului nu-i zace bine mascat.

 

LIBER pe Tinder

Sunt Adelina, am 30 de ani și 8 poze pe Tinder. El este Adelin, are 37 de ani și doar o poză pe Tinder. Swipe right din pur instinct și match instant. Nimic neobișnuit.

Ce este Tinder-ul? O aplicație de dating, matrimoniale, ori cum vă este mai comod să o numiți, pe care o folosim în lipsa întrunirilor de la căminul cultural, cum se obișnuia pe vremea generațiilor trecute. (Matrimoniale, pe naiba! – inițial a apărut pentru programări sexuale pe alese – dar nu! Noi nu suntem destrăbălați – o folosim pentru scopuri pure – doar pentru că dacă ieșim, spre exemplu, cu o prietenă la o terasă și ne abordează un bărbat, ori credem că e psihopat, ori că vrea să ne fure poșeta. Triste vremuri trăim!).

De ce Tinder? Uzuală întrebare, elaborat răspuns. După patru ani de prizonierat emoțional într-o toxicitate crescândă, am vrut să văd “ce mai este pe piață”. Și da, “piață” este un termen potrivit în contextul în care marea majoritate a bărbaților nu se vor a fi mai mult decât o adunătură de castraveți. Acri. Cu abordări puerile, cu o gramatică derizorie și discuții mai mult decât lipsite de esență, aș spune că Tinderul este o formă eficientă de interiorizare profundă a gândului că voi muri singură, înconjurată de pisici, într-un pulover verde. Selfie-urile la bustul gol aleg să nu le mai dezbat. Există și excepții. Am cunoscut cândva un bărbat minunat, superb, inteligent, ieșea dimineața din valurile mării precum un Adonis ce eclipsează soarele în mod natural, cu trupu-i perfect sculptat. Profund și misterios, am descoperit totuși repede motivul misterului ce ne punea bariere pe căile unei iubiri cu iz romantic, aproape demne de un roman contemporan. Clasicismul nu mai este la modă, iar noi trebuie să rămânem ancorați în singura unitate de măsură pe care o mai luăm în considerare: prezentul. Indisponibilitatea lui emoțională a fost cusurul cu care nu am reușit să mă împac. Când fugi de dracu’, nu vrei să dai de ta-su’ numai dacă ești masochist sau prost. Nu mă prindeau ipostazele în nicio oglindă. Așadar, speranța mi-a murit înaintea lui Iliescu. Am lăsat valurile în urmă și aproape că am prins rădăcini pe un teren secetos. Mai singură decât o peșteră, fiindcă până și peștera are lilieci, am început să-mi aud ecoul singurătății. Și de atâta ecou, și de atâta singurătate, joaca pe Tinder era ocazional un mod de relaxare și deseori de amuzament.

De ce folosește el Tinderul? Pentru sex.

ZUZI – în curând

În timpul în care am rămas singură, m-am așezat în fața ferestrei deschise, am inhalat aerul răcoros, adânc în plămâni, încercând să-mi scad fierbințeala din obraji și să-mi adun bucățile de suflet cutremurate de prezența lui apăsătoare și atât de intensă. Mă îndepărtasem de partea din mine ce voia răzbunare ori vindecare, lăsându-mă pradă, în totalitate, emoțiilor ce-mi zvâcneau prin încheieturile mâinilor cu care l-aș fi cuprins pentru eternitate, să-l iau cu mine, să nu-i mai dau drumul niciodată, să fiu a lui pentru vecie. Un ultim gând salvator – al lui și al iubirii noastre defecte.

Uneori, e nevoie de o durere și mai mare pentru a înlocui o durere mai mică. În disfuncționalitatea gândirii mele, aburite de vinul pe care n-aveam să-l resping, mă amăgeam crezând că voi șterge mai ușor durerea pricinuită de prezența lui, decât pe cea în absența lui. Îmi căutam scuze pentru a-mi accepta slăbiciunea ce devenise decizie fermă. În acea noapte aveam să dorm în patul și în brațele lui fiindcă în inima lui, inevitabil, eram cuibărită adânc de mulți ani. Vinul îmi scotea la suprafață vulnerabilitățile, dincolo de euforia de moment, implicit nevoia de a mă simți iubită. Rana adâncă și redeschisă nu avea decât să sângereze în viitor, fiindcă acum era ceasul prezentului căruia urma să-i mai închin câteva pahare ale iubirii.

ZUZU îl poți citi de aici: https://bookzone.ro/produs/zuzu/