Regie muta

Aș vrea să-ntorc timpul. Pe față și pe dos. Să cos dureri cu fir de amintiri. Dar mă întoarce el la tine. Mereu la tine. Ne învârtim în cercul vicios al unor proiecții moderate cu ironie. Uităm să clipim pentru a nu pierde din imagini. Regizorul ne-a înșelat chiar dacă noi ne-am jucat rolurile perfect.

Îmi plimb tălpile pe gresia rece și nu găsesc geamurile. E întuneric în casa din sufletul meu. M-am blocat pe interior și am decis să nu-ți mai dau drumul înăuntru. Degeaba bați la uși tăcute. E seară acum și nu mi-e dor de soare. Tulburătoare noapte se anunță. Lacătul ușii l-am pus și pe destin. Ai pierdut cheia atunci când ai plecat întâia oară. Să știi că nu te iert pentru durere. Mi-ai ciobit din ființă atunci când ai crezut că poți trișa. Căutările tale nu mă mai ajung fiindcă ezitarea ta mi-a fost de-ajuns.

S-a aburit și oglinda de când îți vorbesc. Ceva în mine a rămas totuși cald.

Gresia e la fel de rece.

Anida Lasto

Clipire

Mi-ai alungat comori din suflet

Cu vânt de șoapte răsfirate.

În zare se aude-un urlet,

Ne luminează stele adunate.

 

Ne-am cunoscut în ploi turbate,

Pierduți sub nori – copleșitor!

Uitându-ne în dimineți curate,

Păcat de gândul trecător.

 

Anida Lasto

 

Dialoguri cu Sufletul

-Timpul le va rezolva pe toate … Mă doare și îmi pare rău că nu am fost la fel de constant în hotărâre.

-De ce să te doară? De ce să-ți pară rău?

-Poate nu sunt suficient de matur pentru a lua o astfel de decizie radicală… Mi-ar fi plăcut să îmi asum tot… Dar nu pot.

-Nu ai motive pentru care să te doară. Ai fost cinstit cu tine și cinstit cu mine. Nu văd de ce ar ramane loc pentru dureri.

-… Indiferent de situație… Indiferent de timp, anotimp… Vei fi parte din viața mea și din sufletul meu… Alături de tine am împărțit idei… Am învățat din dialoguri… Am devenit ceea ce sunt și datorită ție.

Anida Lasto

Fragment din romanul ZUZU

-Sunt tentat să încep o nouă relație e prea mult spus… Sunt tentat să încerc ceva nou.

-Nu-i același lucru?

-Aș fi vrut să fii aici, lângă mine. Dar universul meu se clatină din toate unghiurile. Cu greu îmi găsesc echilibrul în perioada asta.

-Sunt aici, chiar dacă „aici”, momentan, e departe.

-Știu, Zuzi, te port mereu cu mine, ești în mintea și în inima mea indiferent ce drumuri necunoscute se arată la orizont. Ești aici, cu mine… Îmi lipsește doar căldura ta, atingerea ta. Cred că împreună, ținându-ne de mână, am putea dărâma tot.

Anida Lasto – Zuzu

Iubitului meu

Adorm in brațele tale și îngrop orice urmă de grijă. Protecția lor am iubit-o din prima noapte. Căldura inimii tale topește răceala din așternut. Lângă tine mi-am uitat trecutul, am simțit prezentul și pot privi cu încredere în viitor. Mi-ai vindecat răni cu mângâieri și mi-ai liniștit zbuciumul sufletesc cu răbdare și tandrețuri.

Am avut și ezitări. Și alte gânduri răzlețe. Mi-ai pus bariere, cu iubire, pe alte căi posibile. Am rămas pe calea noastră și am învățat să accept lumina, la fel și umbrele ei. Uneori, simt că nu te merit. Și îmi dau seama că mai am de invățat despre iubire. Nu-ți pot da drumul, nu mă pot desprinde, nu te-aș putea uita. Nu m-aș putea ierta.

De-a lungul vieții, avem momente de simțire haotică. Acolo, aici, dincolo. Ne împărțim din suflet fără rost. Bucata mare din mine îți aparține ție. Mă reîndrăgostesc de tine fără motiv chiar și după atâta timp. N-aș fi crezut că poți lega pauze și ezitări. Dar continui să aduni cioburi din mine în fiecare zi. Mă reîntregești în ritmul tău. Cu siguranță.

Brațele tale rămân cele mai potrivite brațe pentru sufletul meu.

Anida Lasto

 

 

 

Fragment din romanul ZUZU

-Oare vom fi capabili să ne construim fericirea lângă o persoană cu care să putem comunica sufletește într-un mod deosebit? Sunt sătulă de mediocritate.

-Nebănuite sunt abilitățile oamenilor în a atinge anumite țeluri și idealuri, dar la fel de necunoscute sunt și elementele ce pot face un om fericit. Totul ține de o secundă, de un moment, de acum… Iar legile fizicii nu s-au putut apropria niciodată de ceea ce înseamnă acum.

-Ar fi culmea să se demonstreze fericirea cu legi fizice. Totul ține de un moment dacă e să sintetizăm fericirea, dar suma momentelor dă constanta mai mare sau mai mică. Sau tinde la zero.

Anida Lasto – Zuzu

Marea

Degetele tale nu-mi vor cânta emoții pe piele, buzele tale nu vor cunoaște buzele mele, iar îmbrățișările nu ne vor pierde-n răsărit.

Altcineva îți va urla iubirea-n lume, eu o voi stinge-n șoapte.

Ne pierdem sufletele, le contopim cu altele străine și ne va spăla marea de păcatul nesincerității. Dar nu și timpul. Clipele nebune nu ne vor ierta lipsa curajului, iar viteza lor ne va topi ca pe o lumânare stinsă înainte de vreme. În întuneric ne vom pierde luminile din priviri.

Ah marea – turbată parte din existența-mi efemeră! Cu valuri nervoase de neputință, cu miros de sare și alge adunate de vânt. Cu pietre măcinate-n nisip pentru îngroparea unei părți din noi. Cea mai luminoasă. Ne rămâne întunericul luminat de Luna care ne știe cele mai intime secrete. Îmi cântă marea oda drumului ce trebuie să-l măsor cu pașii. Desculță. Alteori, mă ascultă în liniște. Atunci când eu urlu cu disperare.

Murim zilnic în secunde de visare. Vom muri complet în sfârșitul clepsidrei de uitare.

Anida Lasto

Fragment din romanul ZUZU

-A fost cea mai mare dezamăgire din viața mea. A durut cel mai crunt. Nu l-am putut ierta fiindcă mi-am pierdut încrederea în el. Atunci mi-am dat seama că eu nu ofer a doua șansă.

-Și nu regreți nimic?

-M-am chinuit mult să mă împac cu mine și să ajung la concluzia că nu trebuie să regret nimic, dar absolut nimic. Fiecare decizie pe care am luat-o se bazează pe un motiv pe care l-am avut și pe ceva ce am simțit în acel moment. E inutil să purtăm cu noi regrete în călătoria asta atât de scurtă, numită viață. Mi-a fost foarte greu și să înțeleg că fiecare despărțire, la fel ca fiecare întâlnire, au fost menite să-mi ofere o lecție, să învăț ceva, să cresc. Chiar dacă în momentele de suferință nu puteam să văd asta. Timpul le așează pe toate atât de bine, mult mai bine decât le putem așeza noi…

Anida Lasto – Zuzu

Fragment din romanul ZUZU

Am înțeles perfect gestul lui generos de a mă proteja de o eventuală dezamăgire, de un potențial eșec, de un posibil haos. Dar mi-a fost greu să accept că gestul s-a limitat la a mă proteja pe mine, îndepărtându-mă de el, în loc să găsească metoda de a ne proteja pe amândoi. Nu și-a dorit suficient. Iar eu nu am puterea de a dori pentru doi. Atunci când unul dorește pentru doi, ceva lipsește, ceva e fals și totul se transformă într-o minciună. Iar eu am promis că toată legătura asta o voi păstra sinceră în totalitate.

Anida Lasto – Zuzu

Fragment din romanul ZUZU

Sunt o persoană destul de categorică, în momentele de luciditate, iar asta mă face să cred că un om, atunci când își dorește cu adevărat ceva, luptă până în pânzele albe, și dincolo de ele, ca să-și îndeplinească obiectivul. Cu atât mai mult, un bărbat care își dorește cu adevărat o femeie. Aș fi așteptat să-mi spună că vrea să merg acolo și că mă va face el să nu-mi doresc să mai plec. În spatele tuturor certitudinilor pe care le oferim, se află certitudinile de care avem noi înșine nevoie. Dar nu și-a dorit suficient.

Anida Lasto – Zuzu