Blestemul copilului (in curand)

Contrar instinctului de a mă îndepărta de marginea delirului în care urma să mă avânt, am acceptat provocarea de a fi sinceră cu femeia ce mă citea ca pe o carte deschisă și care, la rândul ei, părea a fi sinceră cu mine.

-Andrei este omul pe care îl iubesc de ani buni, dar de care nu mă pot apropia. Adică, ne apropiem unul de celălalt, dar când suntem pe punctul de a ne conecta într-un mod mai profund, fuge de mine. Deși există între noi o atracție fizică puternică, pe parcursul celor patru ani de când ne cunoaștem, nu am putut să facem sex. Deși simt în prezența lui intensitatea unor trăiri pe care abia acum le-am descoperit și, totodată, simt reciprocitatea pasiunii dintre noi, el nu își poate asuma o relație cu mine. Am fost foarte apropiați într-o vreme, a venit chiar și la mine acasă de Crăciun. Să-și cunoască soacra, spunea. Mama e o oportunistă, avidă după lingușiri, a știut să o manipuleze, folosindu-se de punctul ei slab. L-a îndrăgit din primul moment, accentuându-mi proiecția unei relații cu el. Revelionul l-a făcut cu alta. Cu cealaltă. Tot neoficială.

-Nici nu te vrea, nici nu te lasă. Tipic. Ce nu înțelegi tu este că te vrea, dar nu te poate avea. Cât despre trăirile tale… Aparentă iubire, pură obsesie.

-Știi ce e ciudat? Când l-am cunoscut, am simțit că e omul cu care mă voi mărita. Știu că sună clișeic, încă mai credem în feți deștepți, călare pe… Iluzii. Dar cu el e diferit. Eu sunt diferită. Zâmbetul lui îmi stă întipărit în memorie atât de bine, încât sufăr doar la gândul că e menit pentru alte femei. Cumva, încerc să mă împac cu ideea unui alt eșec. Am acumulat frustrări. Am încercat să îmi schimb identitatea pentru a fi plăcută în ochii lui. Ochii lui negri în care mi-am și pierdut-o de altfel. Îi plac blondele. Cealaltă e tot blondă. Blondă am fost și eu, deși m-am urât pentru asta. Am slăbit, mi-am adaptat limbajul pe măsura limbajului lui, încercând să creez un raport durabil. Ne tachinam continuu. Cu drag, cu ură, din război pentru dulce împăcări. Mă căuta în nopțile în care tăria alcoolului îl dezbrăca de inhibiții. Doar de inhibiții. Fiindcă mă termina mereu cu degetele, niciodată nu aveam voie să îl dezbrac, niciodată nu aveam voie să preiau eu inițiativa. Îmi oferea plăcere, apoi mă respingea. Și, cu toate astea, somnul în brațele lui conta pentru mine mai mult decât o partidă de sex. Mă mulțumeam cu orice-mi oferea. Sunt slabă, știu. M-am condamnat pentru asta. Dar el este slăbiciunea mea. Nu-i pot ceda, nu pot să mă apropii, dar nici să mă rup de el. Chiar dacă el se leagă de alte femei, chiar dacă el nu se poate lega de mine.

-Slăbiciunile nasc dependențe. Dincolo de a fi periculoase, sunt de-a dreptul distructive. Sufletul tău e împrăștiat în bucăți irosite. Bărbatul ăsta ți-e blestem, nu binecuvântare. Te afunzi în mlaștini din care nu vei putea să ieși. Nu te pierde în întunericul ce crezi că ți-e lumină. Te-ai obișnuit cu minciunile atât de bine, încât le crezi adevăruri. Am iubit și eu. Mai bine spus, am crezut că iubesc. Am fost amăgită de propriul scenariu în care am căzut victimă. Marcel părea întruchiparea perfecțiunii. Inteligent, carismatic, atrăgător, m-a cucerit iremediabil. Am aflat ulterior că făcea parte din biserica satanică. După ce m-a atras în capcana dependenței, am ajuns să cred că nu mai poate exista alt bărbat la fel de inteligent, de bun la pat, de minunat din toate punctele de vedere. Atunci și-a scos și adevăratele arme din dotare. A început să-mi povestească despre Diavol. Profitând de slăbiciunea pe care o aveam pentru el, a încercat să mă convertească. Îmi spunea că Satan merită venerat pentru permisivitatea pe care ne-o acordă, fiind cel care conferă adevăratul spectacol pe scena lumii. Că este drept pentru faptul că nu ne impune restricțiile falsului Dumnezeu ce ne asuprește cu porunci care ne fură fericirea. Instinctele noastre trebuie manifestate liber, dorințele reprimate fiind cele care ne distrug sufletul de fapt. Scrisorile ce se încheiau cu „Heil Satan” reprezentau pentru el poarta către libertate. O libertate de care eu mă temeam. Am fost dezamăgită de adevăratul lui chip. Întreaga învățătură religioasă fundamentată în copilărie, se clătina îngrijorător înaintea demonului ce-mi era bărbat.

Anita se opri, privi în gol, și dădu pe gât jumătatea de vin din paharul pe a cărui margine își propti buza superioară preț de câteva secunde. Umplu paharul din nou și continuă:

-Probabil te întrebi ce am ales. Am ales să continui relația cu el. Viața trăită în minciună este, adesea, mult mai suportabilă. Bineînțeles că relația a avut un sfârșit. Și eu o tentativă de suicid. El s-a despărțit de mine, Diavolul nu. Suicidul părea o formă de eliberare. Proastă alegere. Vezi tu, joaca cu forțele întunecate te apropie de pierzanie. Mă vedeam și eu asemeni unui înger. Căzut. Ce merită să moară, ce trebuie să moară fiindcă existența nu mai are sens în absența iubirii. Dar lui Dumnezeu i s-a făcut milă de mine. M-a salvat în ultimul moment. L-am urât pentru că m-a scăpat, forțându-mă să trăiesc încă o perioadă lungă de timp în durere. Dar nici nu am mai îndrăznit să repet experimentul. M-au înduioșat mustrările unui prieten care mă socotea egoistă. Cum să îmi permit să mor, gândindu-mă doar la propria persoană, neluând în calcul durerea pe care aș provoca-o celor dragi rămași să mă privegheze? A mișcat o urmă de umanitate ce încă-și făcea loc în adâncul ființei mele. Și mi-am purtat crucea mai departe. În beții și în desfrâu. Doar nu credeai că Satan avea de gând să mă scutească de alte nenorociri. Avea un drept strămoșesc asupra mea. Familiile din care mă trag au păcătuit în cele mai diverse moduri posibile. Faptul că purtăm păcatele a șapte generații anterioare este cât se poate de real. Diavolul minte, Dumnezeu nu.

-M-ai întrebat dacă am încercat să mă sinucid…

-Nu te-am întrebat dacă, ci când.

-Cu câteva luni în urmă stăteam în fața geamului… Apartamentul meu este situat la etajul cinci al unui bloc care ascunde povești interesante. Vecinii mei sunt cât se poate de diferiți și de asemănători, în același timp. Abstractă societate. Stăteam în fața geamului și mă pregăteam să sar. Nu mai puteam suporta starea de sufocare constantă și atât de intensă. O depresie cruntă a pus stăpânire pe mine, împiedicându-mă să mă mai concentrez la activitățile de zi cu zi, necesare pentru a-mi dezvolta cariera pentru care am muncit atâția ani. Dar ceva m-a oprit.

-Dumnezeu.

horror_house_by_tobisagt

 

Advertisements

Cine este echipa Anidei Lasto? #DAN FLOREA

Acest articol îi este dedicat lui Dan Florea, care lucrează în preprint, cu o experiență extinsă în grafica publicitară, de la creație la producție, poet și autor în cadrul proiectului Destin în pași mărunți:

‘’Mereu mi-a plăcut poezia. Primele versuri scrise erau pentru a omagia magia versurilor citite. O vreme am încercat să renunț la scris pentru că nu mă regăseam în așa-zisa poezie modernă de la sfârșitul anilor `90. Dar poezia nu m-a abandonat. Astfel, după o vreme, a ieșit la suprafață. Această răbufnire a dat naștere, după câțiva ani de scris, la primul volum “Crâmpeie de Cristal”, editat și tipărit in anul 2016, la Editura Colorama, Cluj.

Acum, sunt în pragul celui de-al doilea volum. În 1 august va fi lansarea acestuia la Editura Ecou Transilvan, Cluj. Toate veniturile obținute în urma vânzării acestui volum vor fi direcționate către Beard Brothers, Campania 1.12 – pentru achiziționarea unei ambulanțe de tip C, care va fi donată serviciului SMURD din Cluj-Napoca.

Prima dată am auzit de Anida printr-un prieten comun. M-a întrebat dacă vreau să vorbesc la o lansare de carte. O carte aparte – Dialoguri cu Sufletul. Mai mult curios decât orice altceva, am zis că da. S-a dovedit o carte creuzet. Pentru că în urma cărții, nu doar personajul principal a parcurs paginile și a câștigat lecția proprie, ci și noi, cei de la lansare. A fost o recunoaștere, mai degrabă, întru noi, cei care prezentam cartea. La final ne-am dat seama că am prezentat cartea împrumutându-i părți din noi.

Anida a rămas doar o voce la un capăt de telefon. Unii ar zice că e roșcată, alții că e blondă. Mie vocea îmi lasă împresia de șaten, cu ochi căprui. Proza, pentru mine, a fost mereu o Fata Morgana. Mereu în apropiere, aproape tangibilă, dar la atingere se risipea. Am învățat pas cu pas arta prozei. Proiectul “Destin în pași mărunți” reprezintă primul volum în care proza mea vede lumina tiparului.“

Puteți răsfoi versurile sale pe blogul personal: https://floreadan.wordpress.com/

Iar aici puteți citi fragmente din cartea Destin în pași mărunți: https://www.facebook.com/destininpasimarunti/

Dialoguri cu suflet 57584

Cine este echipa Anidei Lasto? #MEG Ciurchea

Dragilor, în această săptămână vă prezint cu bucurie încă un membru al echipei mele. Elena Georgiana Ciurchea lucrează în sistemul financiar-bancar, însă pasiunea ei este reprezentată de cuvinte.

“Prima poezie am scris-o în clasa a șasea. Am urmat facultatea de litere din dorința de a mă îmbogăți cultural. Întotdeauna mi-am dorit să scriu. Am avut și două publicări, dar niciodată nu a părut timpul potrivit pentru a mă dedica mai mult scrisului.

Recent însă, datorită Anidei, am fost cooptată în două proiecte literare. Ba mai mult, am reușit să realizez ceea ce doar visam înainte de a fi primită în echipa ei: să scriu cu toată dăruirea și să public.

Primul proiect a fost lansarea de carte a Anidei, Dialoguri cu Sufletul, din Cluj-Napoca, unde am fost invitată de autoare să vă plimb prin universul Sufletului, locul unde ne simțim cel mai bine sau cel mai puțin bine, în funcție de momentul întâlnirii cu <el>.

În urma acestui eveniment, prietena mea (așa o consider a fi, chiar dacă îi cunosc doar vocea) a decis să continue cu mine nu doar colaborarea în privința lansărilor ei, ci și o colaborare mult mai profundă în ceea ce privește promovarea noilor scriitori și, implicit, o promovare a cititului.”

Al doilea proiect este cartea Destin în pași mărunți ce va reprezenta o adevărată surpriză pentru cititori. Mai multe detalii despre acest proiect puteți vedea accesând link-ul de mai jos:

https://www.facebook.com/destininpasimarunti/

Totodată, scrierile Elenei Georgiana Ciurchea le puteți lectura vizitând pagina de Facebook MEG Ciurchea:

https://www.facebook.com/MEG-Ciurchea-1739389869446098/

Dialoguri cu suflet (68)

Blestemul copilului (in curand)

În coridorul dintre lumi plouă cu flăcări. Văd umbre negre ce urlă cu disperare și printre ele o mamă ce își poartă pruncii pe brațe. Se apropie de mine, levitând, în tăcere. Poartă o mantie roșie ca sângele celor doi adormiți. Își ridică ochii plecați, dezvăluind pupile dilatate, negre, înconjurate și ele de sânge.

-Blestemată să fii și tu ca aceștia doi pe care i-am avortat! Asta trebuia să-ți fie soarta, te-am urât de când am aflat că te port în pântece. Nu ai scăpare, fetițo!

Era mama.

Anita m-a trezit, scuturându-mă cu putere.

-Beatrice, trezește-te! Arzi! Se repetă, din nou? mă întrebă îngrijorată.

-Mă atacă din nou.

Era al treilea vis consecutiv cu mama. Anita este singura care înțelege ce mi se întâmplă. Deși ne-am cunoscut relativ recent, nu ne-am găsit întâmplător. Există acei oameni special trimiși în viețile noastre pentru a ne sprijini, pentru a ne elibera, pentru a ne ridica ori pentru a ucide părți din noi. Paradoxal, pare a fi trimisă pentru a îndeplini toate aceste lucruri. Văd în ea o împletitură între întuneric și lumină. Acel întuneric este necesar pentru a mă înțelege și acea lumină o ajută să mă salveze. Bizar personaj. Lucidă, duală, tranșantă, dar empatică, îmi arată pe rând, raiul și iadul. Dar iadul s-a dezlănțuit în mine de ceva timp și nu mai găsesc zăvoare pentru a potoli setea de moarte a demonilor ce mă chinuie constant.

Ne-am cunoscut la un eveniment organizat de mine. Vernisajul unui pictor controversat mi-a scos-o în cale. O galerie de idei, exprimate într-un labirint de sensuri, ne-au stârnit, reciproc, curiozitatea de a găsi finalități în dezbateri. Am schimbat numere de telefon și promisiunea de a ne întâlni la o cafea s-a concretizat într-o seară friguroasă care ne-a dat imboldul de a ne așterne sufletele pe masa de lemn ce susținea sticla cu vin – otravă a sincerității uneori nedorite.

-Am iubit mai mulți bărbați, îmi spuse Anita cu ochii sclipind.

-Deodată sau pe rând? am întrebat amuzată.

-Și deodată, și pe rând. Aproape că am murit din cauza unei legături. M-a mințit. Am iubit un demon, nu un bărbat. Vezi tu, și tatăl meu tot un demon a fost. M-a crescut un demon, am făcut sex cu un altul…

Privirea i s-a întunecat, iar seriozitatea cu care vorbea mi-a provocat un fior. Ciudată femeie, îmi spuneam în gând. Vinul îi agravează nebunia, îndrăzneam să mă amuz în continuare, alungându-mi senzația de teamă pe care o renegam.

-Mă confrunt cu demonii încă din copilărie. Experiențele ce par a fi supranaturale ori cazuri demne de studiat în domeniul psihiatriei, sunt cât se poate de reale. Nu aș fi deschis subiectul de nu vedeam legiunea ce zace înăuntrul tău. Demonii mei recunosc demonii tăi. Cât timp a trecut de când ai încercat să te sinucizi? mă întrebase Anita cu o privire fixă.

-Să înțeleg că stau cu Diavolul la masă? i-am răspuns, încercând să par stăpână pe mine.

-Diavolul e în stânga mea, Dumnezeu în dreapta. Am avut mare noroc să-L cunosc. Dar, vezi tu, bătălia asta nu se sfârșește niciodată. Sunt prinsă la mijloc într-un război în care miza este sufletul meu. Ceva firesc, toți ne confruntăm cu asta. Fie că o recunoaștem, fie că alegem să fim orbi și să nu credem în energiile superioare ce guvernează Universul. Iubești un bărbat ce-ți provoacă o tristețe pe care nu o poți alunga. Văd singurătate în ochii tăi, văd durere, dor și neputință.

Anida Lasto

Into-the-woods-movie-screenshot-lilla-crawford-red-riding-hood-3

CINE ESTE ECHIPA ANIDEI LASTO? #BIANCA DRAMNESCU

Bianca Drămnescu este specialist PR și Comunicare, iar în prezent este activă atât în mediul academic, fiind Asist. Dr. în cadrul Facultății de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării, Universitatea de Vest, cât și în mediul de business prin prisma proiectelor naționale și internaționale.

”De-a lungul timpul am participat la multe lansări de cărți, însă invitația de a face parte din echipa unui autor anonim am considerat-o a fi o reală provocare. Cred în autoeducare și în capacitatea noastră de a fi diferiți. Talentul de a scrie un text bun nu este suficient fără o muncă perseverentă.

Lecturând cărțile Anidei Lasto am remarcat o sensiblitate profundă transmisă sub forma unui vocabular bogat. Trăiri interiore intense, povești cu tâlc, lecții de viață și umor fin sunt elemente ce m-au determinat să vreau să descopăr mai mult autorul, desigur, printr-o altă carte. Mă bucur să întâlnesc oameni pasionați de arta comunicării în scris și cred că pot valorifica potențialul lor artistic.

Ei bine, Anida Lasto este un om frumos ce nu are nevoie de asocierea unui chip, ci de asocierea emoțiilor cu scrierile ei.”

35238266_919229511590266_7397747392566525952_n

 

DIALOGURI CU SUFLETUL IN PENITENCIARUL TIMISOARA

Marți, 19 iunie, Dialoguri cu Sufletul a ajuns și în Penitenciarul Timișoara. Mulțumesc pe această cale doamnei Ramona Ilieș- purtător de cuvânt al Penitenciarului Timișoara, subcomisar de penitenciare, echipei mele formate din Cătălin Roba, Adina Stoia și Bianca Drămnescu și deținuților care au primit cu deschidere evenimentul.

Dezbaterea dintre invitați și deținuți, pornind de la subiectul cărții mele, s-a dovedit a fi una constructivă, prin prisma interacțiunii dintre aceștia, care a durat două ore. Mai jos puteți citi impresiile cu care au rămas invitații mei în urma acestei experiențe inedite.

Adina Stoia

“Dezbaterea din Penitenciarul Timișoara a atins subiecte de discuție foarte profunde, deținuții ne-au întâmpinat cu citate notate pe foile proprii, fiind pregătiți pentru a purta dialoguri cu sufletul deschis. Experiența din penitenciar a fost una dintre cele mai umane, am dezbătut concepte complexe cu seriozitate, dar am și glumit, întreaga interacțiune manifestându-se fără a ne eticheta reciproc. În universul penitenciarului nu contează statutul social, falsa utopie a unei funcții „din afară” pălind în fața interacțiunii concrete. Raționali, profunzi, direcți și sinceri, deținuții ne-au primit cu interes, fiind foarte comunicativi. Cu siguranță, a fost o experiență pe care aș repeta-o și cu alte ocazii.”

Bianca Drămnescu

“Am fost plăcut impresionată de interesul pe care deținuții l-au acordat evenimentului, identificând pentru dezbatere chiar și simbolurile prezente în carte. Discuțiile au fost interesante, nivelul de comunicare fiind de o calitate ridicată. Am apreciat sinceritatea cu care ne-au abordat prin întrebările adresate și atitudinea prietenoasă cu care ne-au primit.“

Cătălin Roba

“Am avut ocazia de a experimenta niște trăiri intense în cadrul lansării de carte Anida Lasto de la Penitenciarul Timișoara. Am găsit niște oameni deschiși spre comunicare, interactivi și plini de întrebări îndrăznețe. Dezbaterile care au urmat lansării mi-au deschis ochii asupra faptului că ar trebui să învățăm să apreciem mai mult lucrurile pe care le avem, noi ca indivizi. A fost un eveniment reușit din toate punctele de vedere și vom reveni cu siguranță la Penintenciarul Timișoara, ori de câte ori este nevoie, cu evenimentele marca Anida Lasto.”

Cine este echipa Anidei Lasto? #Roba Catalin

În următoarele săptămâni veți avea ocazia de a-mi cunoaște echipa în cadrul unei rubrici dedicată lor, oamenilor frumoși, fără de care lansările sub anonimat marca Anida Lasto nu ar putea avea loc.

Articolul de astăzi îi este dedicat moderatorului meu, Roba Cătălin, care spune despre sine că este un om entuziast, căruia îi plac provocările:

“Profesional vorbind, consider că sunt unul dintre puținii oameni care au avut norocul de a-și urma pasiunea. Lucrez în mass-media de aproximativ patru ani, iar șansa de a colabora în cadrul unor proiecte diferite, atât pe parcursul anilor de studiu, cât și după finalizarea lor, mi-au oferit posibilitatea de a-mi îmbunătăți calitățile de relaționare.”

Încă din perioada facultății, Cătălin a colaborat cu TVR Timișoara, a lucrat pentru diverse publicații din Timișoara, iar din 2016 și până în prezent, este realizator tv, reporter și moderator pentru postul de televiziune TeleU, de la Universitatea Politehnica Timișoara. De asemenea, se ocupă și de partea de Social Media în cadrul ONG-ului Elite Tourism & INA și de promovarea Ultimate Frisbee a orașului de pe Bega.

Nu în ultimul rând, Roba Cătălin este și moderatorul lansărilor mele de carte, despre care declară:

“Proiectul Anida Lasto este unul drag mie, această colaborare începând la finalul anului 2016. Am fost atras de tot ceea ce a presupus acest proiect, anonimatul și misterul autoarei fiind inedite pentru mine. Chiar dacă scepticismul a fost prezent, puterea de convingere a Anidei și încrederea în proiectul ei au funcționat complementar, reprezentând o nouă provocare pentru mine. Am ales să mă implic în acest proiect deoarece orizonturile ce se arătau necunoscute m-au atras cumplit în “capcana” ineditului. M-am bucurat să văd cât de bine a primit publicul acest proiect, dat fiind faptul că cititorii ne-au primit cu brațele deschise în toate locațiile din țară unde am fost prezenți cu lansările de carte Anida Lasto. Sunt curios unde va duce această călătorie frumoasă și nerăbdător să vă cunosc în cadrul evenimentelor viitoare.”

16142981_1395711373783676_1054358952398854355_n