Dialoguri cu Sufletul – fragment

Mă amuzam și mă întristam în același timp. Un dramatism fin la fel ca briza ce mă dezbrăca de teama de a-l pierde din nou. Rămâneam goală în fața fricii supreme de ieri. Cele mai grele situații ale vieții le înfruntăm goi. Și singuri. Nașterea și moartea sunt doar două dintre ele.

Anida Lasto – Dialoguri cu Sufletul

c4af54f07230e7113e9b1ac2b39ea335

Surpriza

Vă pregătesc o surpriză… în curând.

Sunt Camelia, am treizeci de ani și am fost victima unui abuz continuu pe parcursul ultimilor cinci ani. Credeam că sunt o femeie puternică. Dar nu am fost. Mi-am pierdut orice urmă de demnitate alături de bărbatul pe care credeam că-l iubesc. În cele ce urmează, îți voi povesti despre cum o femeie renunță să mai fie femeie. Mi-am umplut gura cu mocirlă, ochii cu lacrimi și sufletul cu ură din prea multe dureri.

Să știi că aveam principii cândva. Principii ce nu credeam că le voi încălca vreodată, însă m-am trezit pierzându-le pe toate. Cum să mai trăiești fără niciun principiu? Nu mai trăiești. Supraviețuiești fără dorința unei zile următoare și plutești în deriva unor dezamăgiri pe care crezi că nu le mai poți șterge. Aparent sunt o femeie realizată, independentă, chiar invidiată. Am un loc de muncă ce-mi asigură un trai mai mult decât decent, iar imaginea mea în cadrul societății este râvnită printre celelalte cunoștințe. Dar când închid ușa sufletului și trec de partea lui, mizeria ce peste zi stă bine ascunsă, mă înghite, mă sufocă, mă ucide lent și dureros. Port cu mine un bagaj al amintirilor lipsite de iubire, căutând-o la maturitate fără să o cunosc. Astfel, am confundat iubirea cu dependența ce aproape că m-a ucis.

Marcel m-a cucerit cu siguranța pe care o afișa în fiecare moment, cu șarmul și cu inteligența lui. Nu este cel mai frumos bărbat, dar îmi transmitea energia care mie îmi lipsea și de care aveam atâta nevoie. În brațele lui dispăreau toate neliniștile. Iar începuturile sunt atât de frumoase! Pentru că noi, femeile, suntem atât de naive! Credem că ne-am găsit salvatorul sufletesc și ne abandonăm rațiunea ca și cum ar fi o boală ucigătoare. Primul pas spre nenoroc. Nu i-a fost greu să-mi intuiască lipsurile, astfel încât să îmi spună tot ce aveam nevoie să aud. Al doilea pas către o viață încununată cu minciuni. Iar sexul incredibil a fost următorul ingredient necesar autodistrugerii mele. Am intrat într-un război cu intuiția mea și am continuat să fac sex cu el din ce în ce mai des. La început fără obligații, de comun acord, apoi cu obligații dictate de gelozia care și-a făcut loc în sufletul meu și în orgoliul lui.

Jucam jocul cuceririi cu rândul, însă eu eram doar o pradă neajutorată în fața experienței lui. Dragelor, când un bărbat cuceritor, șarmant, ne învârte pe degete, suntem doar una dintre cele a căror coadă se află după colț. Fiindcă un bărbat de bună credință nu recurge la tertipuri mizere pentru a învălui o femeie, ci vine în întâmpinarea acesteia cu sufletul curat și cu gafele amuzante în buzunar. Marcel nu avea buzunare și nici suflet, doar gânduri ticăloase pe care eu nu le puteam desluși printre aburii îndrăgostelii ieftine și ucigătoare. Mă incita aerul lui de superioritate, părând că le știe pe toate, iar eu credeam că voi fi protejată și că voi învăța o grămadă de lucruri noi în compania lui. Am învățat: durere, umilință, pierderea și redobândirea demnității. Am cunoscut cu adevărat ceea ce poate fi numit eșec în adevăratul sens al cuvântului, fiindcă eșec nu este ratarea unui termen limită la locul de muncă, ci amputarea unei bucăți din identitate. Fără avertizări în prealabil.

Anida Lasto

images

Dialoguri cu Sufletul – fragment

Iubirea, moartea și timpul sunt măsurile fără de măsură pe care în preajma existenței tale încetez în a încerca să le măsor. Căci fac parte din suflet, iar sufletului nu-i putem da o definiție justă. Infinitului îi atribuim zadarnic propriile limite. Dacă timpul divin este o clipire, omul e doar o lacrimă de-a lui Dumnezeu. Și totuși trăiesc într-o singură secundă.

Anida Lasto – Dialoguri cu Sufletul

tumblr_nf5kmbCFdd1spdt2jo1_500

Fragment din Dialoguri cu Sufletul

– Ne-am iubit. Ne-am iubit cu o pasiune fără limite, cu un dor veșnic viu în toată apropierea dintre noi. Dar ne-am iubit în timpul meu, nu și în timpul tău. Nu putem împlini iubirea absolută în fiecare viață, ci doar într-una singură. Unde ar fi loc de unicitate în repetarea unei povești la infinit? A rămas o energie între noi care ne ajută să ne regăsim în fiecare secundă, însă cu alte identități, declarase Sufletul.

Aveam să-i spun atâtea… Dar ce i-ai spune celui pe care l-ai iubit mai mult decât pe tine însuți după o pierdere definitivă? Cu ce să încep? Și, cel mai important, cum să îmi iau rămas-bun din nou? Am repetat acest scenariu, al unei discuții amânate, de nenumărate ori. Parcă l-aș lua în brațe și aș închide ochii, nedorind să mai curgă despărțirea între trupurile noastre. Mi-aș tăia o mână de sub mâna celeilalte eu. Aș sacrifica o jumătate din mine pentru jumătatea brațelor lui. Se spune că iubești cu adevărat atunci când renunți la fericirea ta pentru fericirea lui. Chiar dacă fericirea lui înseamnă brațele altei femei. Pentru mine asta înseamnă prima literă dintr-o minciună care ne ajută să acceptăm mai ușor renunțarea la fericire. Numește-mă egoistă, însă înțelege-mi neputința de a renunța la Suflet din prea adâncul suflet. Nu sunt pregătită să cedez și o socotesc unică vinovată pe EA pentru separarea noastră. O intrusă! Mi se amestecă gândurile cu iz de gelozie ucigătoare.

Anida Lasto – Dialoguri cu Sufletul

cheating

Fragment din Dialoguri cu Sufletul

Nu suntem un întreg, Suflete. Nu te mai păcăli singur. Și nici nu încerca să mă mai păcălești pe mine. Noi am fost o tentativă de relație. Eșuată. Am proiectat idealuri, ne-am format așteptări ce nu puteau fi împlinite și am sfârșit prin a ne oglindi unul în imaginea celuilalt. Nu ne-a plăcut ce am găsit fiindcă nu ne iubeam pe noi. Și ne-am pierdut. Așa era firesc. “A fost sublim, a fost viață, a fost o lecție.” Exact cum îmi spuneai din pragul distanțării, înainte de a alerga după alte năluci. Înainte de a-mi da drumul întâia oară. Singura dată când ar fi contat să rămâi.

Anida Lasto – Dialoguri cu Sufletul

Untitled