Reduceri Dialoguri cu Sufletul


Aflându-ne în luna cadourilor, oferă Dialoguri cu Sufletul celor dragi și beneficiezi de reduceri!

Astfel, 1 volum comandat la prețul standard de 30 ron, 2 volume comandate la prețul de 50 ron și 3 volume comandate la prețul de 70 ron, pentru comenzile efectuate în intervalul 13 decembrie –  22 decembrie. Mai mult, fiecare carte comandată se primește cu o dedicație din partea autoarei.

Fă o surpriza celor dragi, potrivită pentru Sufletele lor!

Tu cum ai grijă de Sufletul tău?

Anida Lasto vă urează o lună cu liniște sufletească și Sărbători Fericite!

1DX_7922

 

 

Advertisements

Lansare Dialoguri cu Sufletul – Timisoara

Aseară a avut loc lansarea cărții Dialoguri cu Sufletul în localul Ambasada din Timișoara.

Sunt recunoscătoare oamenilor care susțin proiectul Anida Lasto și cititorilor fără de care scrierile mele nu ar avea nici o valoare. Mulțumesc Roba Cătălin – moderatorul evenimentului, invitatelor: Bianca Drămnescu, Simona Elena Popa și Adina Stoia, localului Ambasada pentru găzduire, Daniel Dăian – pentru prefața acestei cărți care aduce un plus de valoare conținutului, Marius Leonard Olar – pentru copertă și tehnoredactare, Virgil Simionescu – pentru fotografii, tipografiei Editgraph.

Dacă nu ați reușit să ajungeți la eveniment, cartea Dialoguri cu Sufletul poate fi achiziționată prin comandă la adresa de e-mail: anida.lasto@yahoo.com .

Vă invit la un exercițiu de introspecție. Ce reprezintă Sufletul pentru voi? Cât de des vă acordați timp pentru voi, privindu-vă prin oglinda sincerității, cu toate măștile date jos? Cât de bine vă cunoașteți? Complexitatea propriului eu poate deveni obositoare, exercițiul autocunoașterii fiind necesar în atingerea stării de fericire. Dialoguri cu Sufletul se vrea a fi o invitație la comunicarea cu noi înșine, prezentarea zbuciumului sufletesc care atinge cele mai dramatice culmi și o soluție pentru ieșirea din cele mai întunecate depresii.

De-a lungul vieții, sufletul ia forma emoțiilor cu care ne confruntăm, a persoanei iubite, a divinității și a răului ce ne influențează pe rând. Acceptarea și identificarea trăirilor într-un mod corespunzător, ne ajută în depășirea dramelor existențiale. Iar aici țin să accentuez importanța comunicării nu doar cu cei din jurul nostru, ci și cu propria persoană, comunicare pe care de prea multe ori alegem să o neglijăm, construind probleme în loc de soluții.

În continuare aleg să îmi păstrez anonimatul, lăsându-vă pe voi să vă identificați propriile trăiri cu cele citite.

Cu drag,

Anida Lasto

1DX_8032

#ProiectNou

Unde poate duce un pariu? Unde nici nu te aștepți, adică oriunde. Gluma ce a devenit adevăr mi-a adus valuri de fericire, ce vin și pleacă lăsând în urmă un suflet din ce în ce mai spălat de supraviețuire. Prezentul ăsta mă învață să trăiesc. Mi-am redescoperit zâmbetul sincer prin zâmbetul lui. Și privirea mea se dezbracă de tristețe în prezența lui. Îmi place varianta mea îmbunătățită atunci când sunt în preajma lui. Fiindcă „împreună” nu este tocmai termenul ce ne poate defini în mod corect. Însă corectitudinea este un concept total subiectiv. Ce este corect pentru sufletul tău poate nu este corect pentru sufletul meu. Și totuși, ceea ce este important pentru propriul eu, este corect. Avem norme care ne spun ce este corect și ce este greșit, dar fericirea, fie ea și de moment, nu poate fi greșită. Nu îmi setez așteptări, iar de așteptările celor din jur am învățat să mă dezic. Așteptările reprezintă nevoi pe care oamenii nu sunt capabili să și le umple singuri. Și de ce trebuie eu să fiu responsabilă de fericirea celor din jur, neglijându-mi propria fericire? S-ar putea numi egoism. Dar prefer un egoism cinstit față de mine, care este o resursă pentru  a mă ajuta să găsesc fericirea prin mine, și nu prin cei din jur.  Fiindcă cei care au așteptări sunt cei care pleacă primii atunci când tu ai nevoie de fericire din partea lor.

Revenind la el, este printre puținele dăți în care îmi permit să mă simt femeie în compania lui. Femeie – în adevăratul sens al cuvântului – simt că pot să fiu la fel de puternică fără a-mi impune puterea, la fel de sarcastică fără a intra în competiție cu el, ci doar de dragul jocului în care suntem complici pentru a ne menține pasiunea la cote ridicate, frumoasă chiar și atunci când sunt ciufulită într-o dimineață ce-mi dezvăluie defecte și vulnerabilități care își pierd sensul în brațele lui. Sunt eu – fără măști. Nu ar avea sens să ne mințim, mințind suficient pentru a depăși un infinit de reguli stupide ce aparent ne despart, dar practic nu ne pot îndepărta.

Anida Lasto

26653709026_b2bb91e184

#ProiectNou

Care sunt diferențele și care sunt asemănările între a iubi pentru cum te simți tu iubind și a iubi pentru iubirea celuilalt? Între egoism și sacrificiu se află o mare de amărăciune în care scufundările prea dese nasc o presiune ce ucide lent. Dar, undeva în mijlocul acestei mări, echilibrul își găsește mediocritatea plutind în liniște. O liniște de care nu te mai temi. Fiindcă rănile zbuciumului, dus ca pe o povară eternă, au încetat să mai sângereze, iar rechinii sunt adormiți în visul unei iubiri îndepărtate. Ai mușca din barca salvării pentru foamea de a simți iubirea ca în primele secunde ale cunoașterii ei. Căci din rădăcini îndepărtate seva a dispărut, iar noaptea e mai rece decât ultimul gând al despărțirii supreme. Rămâne un gol permanent și o nevoie acută de a-l umple. Însă tot ce te înconjoară e o mare sărată și un soare de neatins.

Anida Lasto

woman-in-water-1024x727

Lansare Dialoguri cu Sufletul

5 decembrie – local Ambasada – Timișoara – 19.00-21.00 – Lansare Dialoguri cu Sufletul.

“Te-ai gândit la dor în tot pustiul pe care te-ai decis să-l conturezi între noi?”
Uneori călătoria sufletului în locurile în care ne simțim fericiți este cea mai importantă. Sufletul, chiar dacă nu este palpabil, este atins uneori de oamenii din jurul nostru. Rănit sau nu, emoționat sau nostalgic, el este ceea ce rămâne după ce trupul ne pleacă. Despre suflet și emoție, reîntâlnire și plecare, una și aceeași persoană, vom vorbi la lansarea celei mai noi cărți semnate de Anida Lasto.

Moderator: Roba Cătălin
Invitați: Bianca Drămnescu, Simona Elena Popa, Adina Stoia

Vă aștept cu drag!

Anida Lasto

coperta (1) - Copy

 

#ProiectNou

E ciudat cum ucidem pasiunea cu temeri nejustificate. Tânjim după ea, însă o alungăm, sperând că am luat decizia corectă. Între corect și confortabil, linia subțire a devenit doar  un paravan în spatele căruia ascundem scuze metaforizate. De ce să ne complicăm viețile legându-ne de raza aia de soare ce a stârnit un întreg incendiu pe interior? E mai ușor să ne întoarcem pașii în direcția opusă atunci când stropii de ploaie îi rugăm a ne uda hainele pe care le-am dori totuși căzute… Ce distanță zace între două orașe atunci când apropierea dintre noi este o conexiune rară ce nu ne e dat a o întâlni în fiecare anotimp? Câtă lașitate să ascundem în spatele unei soarte potrivnice, ignorând soluțiile? Ochii care nu se văd, nu se uită. Se întorc voit spre alte destinații doar atunci când renunțăm la propria noastră rază de soare ce ne-ar putea fi iubirea despre care tot vorbim că ne-o dorim și nu o mai putem găsi.

Am trecut prin prea multe despărțiri ca să nu recunosc semnele unui abandon prematur din motive care nu-și găsesc suficient spațiu pentru a fi enumerate. Totodată, am folosit și eu multe scuze în cadrul acestor despărțiri. De dragul eleganței. Fiindcă dramele suplimentare nu ne ajută în nici un fel.  Dar nu e cazul de drame între noi. Între noi a fost orice, numai dramă nu. Pasiune, dorință, entuziasm, dor, fericire, sex, dragoste, empatie și multă sinceritate. N-am pus piedici pe drumul tău și nu ai pus piedici pe drumul meu. Avizi de libertate, ne-am respectat-o cu sfințenie. Nu am fost a ta și nu ai fost al meu. Nu prin cuvinte lipsite de sens. Am fost un întreg în clipe cât o veșnicie din care ne-am desprins cu greu.

Am putea nega totul. Am putea spune că am trăit o aventură efemeră. Dar cât adevăr ar cântări în consolarea convenabilă, dar falsă? Ce înseamnă relație serioasă și definitivă? Și ce înseamnă obișnuință? Le-ai legat într-o continuitate îmbibată de monotonie. O maladie pe care încearcă să ne-o ofere ca pe un tratament persoanele din jurul nostru  ce ne doresc binele. Un bine izvorât dintr-un simț al proprietății dus la extrem pentru propriile lor neputințe. Mania unui control deținut asupra noastră, ce le conferă iluzia unei puteri false. Și sunt de acord să ne lăsăm manipulați de cei dragi, conștientizând. Și câți sunt dragi cu adevărat?

Deseori, te simt mai aproape decât îi simt pe cei din jurul meu. Chiar de ne despart kilometri, alte persoane sau tăceri, ori de valsăm între incertitudini. Mi-ai dat dreptate atunci când spuneam că dorințele sufletești nu se pot numi greșeli. Și nu-mi mai pasă de ani buni de păreri, orgolii sau alte pierderi de timp. Nu-mi pasă de greșeli. Doar de dorințe. Și astăzi încă îmi ești dorință. Mă aflu la cumpăna dintre libertate și egoism. Și sunt mai egoistă decât crezi. Atât de egoistă încât nu ți-aș da drumul încă.

Detest lașitatea. Vreau să-mi iau rămas-bun privindu-te în ochi. Detest promisiunile, dar iubesc provocările.

Anida Lasto

rasarit-porto-plaja

Dialoguri cu Sufletul – Prefata

O zi dedicată recunoștinței. Mulțumesc Daniel Dăian pentru prefața cărții Dialoguri cu Sufletul!

Invocarea tradiției într-o simfonie încercănată îmi pare ceva de nedescris. Un supraviețuitor al costurilor presupune un individ care a făcut un pact cu propriile lui compromisuri. Rezistența în tăcere nu salvează oameni, numai rezistența rememorării o face. Paradoxul sentimentelor extremizate. O istorie a celor două tabere, mai exact a trupului și a sufletului, nu a fost scrisă până acum. Unii au avut bunul simț să o enumere sau, de ce nu, să o descrie la granița dintre celebrul da al unui nu. În fond noi, oamenii, suntem o multitudine de afirmații și negații care se aleargă printr-o cameră obscură, legate la ochi. Dialoguri cu Sufletul al Anidei Lasto posedă acele caractere viguroase care îndeamnă respirația la respirație. Încercările de autolegitimare prin invocarea tradiționalului te iubesc, nu mai posedă prima valoarea a rostitului din suflet. În volumul ei, Anida decongestionează puritatea și o așează cu delicatețe pe silabele unui viitor limbaj al iubirii contemplative. Instituția omenească, în Dialoguri cu Sufletul, nu este singurul judecător al costurilor generate de iubire. Victimele dezosate, din romanul poematic al Anidei Lasto, duc o luptă a compromisului de la început pierdută și totodată de la început câștigată. Amintirea unei dileme este greu de sistematizat odată cu trecerea timpului. Și din această cauză rememorarea și reconsiderarea diplomatică, de cele mai multe ori, nici nu salvează, nici nu tace.

În cele douăzeci și unu de grame ale sale, sufletul, are rar repere distinctiv luminoase, care să-i permită traversarea neregulată a prăpastiei dintre toate probabilitățile lui dacă. Cu siguranță, o sărbătoare a comportamentului specific, are în vedere personajele centrale ale celor care slujesc spre îndeplinirea unui astfel de ritual cum este iubirea. Volumul aflat în dezbaterea mea este doar prima viitură a bunelor intenții care generează calculul strategic al celor prigoniți.

Din punctul meu de vedere, acest volum al Anidei Lasto nu este nici nevinovat, nici primejdios, nici sfârșit. Poate fi continuat pe toate părțile, scris, rescris, alcătuit și dezalcătuit până dincolo de linia orizontului. Sufletul nu se sfârșește niciodată între coperte.

Sunt onorat că dintr-un punct cardinal, într-o noapte nedormită, am reușit să parcurg cel puțin o parte din universul acestei cărți. Nu îmi rămâne decât să transmit autoarei la mai multe cărți, pe acest subiect de nesfârșit.

Daniel Dăian – Prefață (02.iulie.2017)

20839591_1828060060541561_1397702976_n