Surpriza

Vă pregătesc o surpriză… în curând.

Sunt Camelia, am treizeci de ani și am fost victima unui abuz continuu pe parcursul ultimilor cinci ani. Credeam că sunt o femeie puternică. Dar nu am fost. Mi-am pierdut orice urmă de demnitate alături de bărbatul pe care credeam că-l iubesc. În cele ce urmează, îți voi povesti despre cum o femeie renunță să mai fie femeie. Mi-am umplut gura cu mocirlă, ochii cu lacrimi și sufletul cu ură din prea multe dureri.

Să știi că aveam principii cândva. Principii ce nu credeam că le voi încălca vreodată, însă m-am trezit pierzându-le pe toate. Cum să mai trăiești fără niciun principiu? Nu mai trăiești. Supraviețuiești fără dorința unei zile următoare și plutești în deriva unor dezamăgiri pe care crezi că nu le mai poți șterge. Aparent sunt o femeie realizată, independentă, chiar invidiată. Am un loc de muncă ce-mi asigură un trai mai mult decât decent, iar imaginea mea în cadrul societății este râvnită printre celelalte cunoștințe. Dar când închid ușa sufletului și trec de partea lui, mizeria ce peste zi stă bine ascunsă, mă înghite, mă sufocă, mă ucide lent și dureros. Port cu mine un bagaj al amintirilor lipsite de iubire, căutând-o la maturitate fără să o cunosc. Astfel, am confundat iubirea cu dependența ce aproape că m-a ucis.

Marcel m-a cucerit cu siguranța pe care o afișa în fiecare moment, cu șarmul și cu inteligența lui. Nu este cel mai frumos bărbat, dar îmi transmitea energia care mie îmi lipsea și de care aveam atâta nevoie. În brațele lui dispăreau toate neliniștile. Iar începuturile sunt atât de frumoase! Pentru că noi, femeile, suntem atât de naive! Credem că ne-am găsit salvatorul sufletesc și ne abandonăm rațiunea ca și cum ar fi o boală ucigătoare. Primul pas spre nenoroc. Nu i-a fost greu să-mi intuiască lipsurile, astfel încât să îmi spună tot ce aveam nevoie să aud. Al doilea pas către o viață încununată cu minciuni. Iar sexul incredibil a fost următorul ingredient necesar autodistrugerii mele. Am intrat într-un război cu intuiția mea și am continuat să fac sex cu el din ce în ce mai des. La început fără obligații, de comun acord, apoi cu obligații dictate de gelozia care și-a făcut loc în sufletul meu și în orgoliul lui.

Jucam jocul cuceririi cu rândul, însă eu eram doar o pradă neajutorată în fața experienței lui. Dragelor, când un bărbat cuceritor, șarmant, ne învârte pe degete, suntem doar una dintre cele a căror coadă se află după colț. Fiindcă un bărbat de bună credință nu recurge la tertipuri mizere pentru a învălui o femeie, ci vine în întâmpinarea acesteia cu sufletul curat și cu gafele amuzante în buzunar. Marcel nu avea buzunare și nici suflet, doar gânduri ticăloase pe care eu nu le puteam desluși printre aburii îndrăgostelii ieftine și ucigătoare. Mă incita aerul lui de superioritate, părând că le știe pe toate, iar eu credeam că voi fi protejată și că voi învăța o grămadă de lucruri noi în compania lui. Am învățat: durere, umilință, pierderea și redobândirea demnității. Am cunoscut cu adevărat ceea ce poate fi numit eșec în adevăratul sens al cuvântului, fiindcă eșec nu este ratarea unui termen limită la locul de muncă, ci amputarea unei bucăți din identitate. Fără avertizări în prealabil.

Anida Lasto

images

Advertisements

Dialoguri cu Sufletul – fragment

Iubirea, moartea și timpul sunt măsurile fără de măsură pe care în preajma existenței tale încetez în a încerca să le măsor. Căci fac parte din suflet, iar sufletului nu-i putem da o definiție justă. Infinitului îi atribuim zadarnic propriile limite. Dacă timpul divin este o clipire, omul e doar o lacrimă de-a lui Dumnezeu. Și totuși trăiesc într-o singură secundă.

Anida Lasto – Dialoguri cu Sufletul

tumblr_nf5kmbCFdd1spdt2jo1_500