Marea

Degetele tale nu-mi vor cânta emoții pe piele, buzele tale nu vor cunoaște buzele mele, iar îmbrățișările nu ne vor pierde-n răsărit.

Altcineva îți va urla iubirea-n lume, eu o voi stinge-n șoapte.

Ne pierdem sufletele, le contopim cu altele străine și ne va spăla marea de păcatul nesincerității. Dar nu și timpul. Clipele nebune nu ne vor ierta lipsa curajului, iar viteza lor ne va topi ca pe o lumânare stinsă înainte de vreme. În întuneric ne vom pierde luminile din priviri.

Ah marea – turbată parte din existența-mi efemeră! Cu valuri nervoase de neputință, cu miros de sare și alge adunate de vânt. Cu pietre măcinate-n nisip pentru îngroparea unei părți din noi. Cea mai luminoasă. Ne rămâne întunericul luminat de Luna care ne știe cele mai intime secrete. Îmi cântă marea oda drumului ce trebuie să-l măsor cu pașii. Desculță. Alteori, mă ascultă în liniște. Atunci când eu urlu cu disperare.

Murim zilnic în secunde de visare. Vom muri complet în sfârșitul clepsidrei de uitare.

Anida Lasto

5b076d523b79a2e8a51a85a902316cde

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s