Dialoguri cu Sufletul – fragment

Nu trăim o clipită. Ci o suită de secunde prelungite-n buclele infinitului. Suntem scântei de energie și nu ne stingem niciodată. Folosim timpul ca pe o pârghie de locomoție ce ne împinge prin Universul nemărginit. Dar aflăm asta târziu. Doar atunci când nu mai putem schimba secunda trecută.

Există o ordine a lucrurilor pe care o descoperim cu întârzierea unei ploi prea mult așteptate după o secetă arzătoare. Infinitul nu cunoaște măsura timpului pe care noi îl folosim ca scuză în incapacitatea noastră de a trăi în divinitate. Fiindcă noi ne desfășurăm trăirile doar în pete de păcat. Și cum să tragi de clopotele unei biserici arse? Când preotul e mut și oamenii, cu toții, surzi? Venim din lumină, trăim în întuneric și murim în culori pentru alte începuturi. Un nonsens necesar. Dar descoperim întregul abia după ce reușim să depășim pauza dintre cuvintele aruncate la voia întâmplării.

Utopia unui hazard în care credem cu orbire, ne nenorocește simțurile și cioplește din existență. Însă, nenorocirea asta e esența care întregește ceea ce numim viață. Apoi, milităm pentru trăiri în mod gratuit. Trăiri ce ne seacă de energie – iubirea, în aceeași măsură cu ura sau cu gelozia. Despărțirile ne apropie de moarte în miros de haos și nu de liniște, așa cum ar fi realist. Iar aici ne pierdem capacitățile de a distinge adevărul de minciună. M-ai întrebat cum e posibil să ocupăm același trup? Sunt trupuri diferite, dar dintre noi două, tu ești singura legată de materie. Cum putem să ne împărțim sufletul în trăiri distincte? Asta ar trebui să fie curiozitatea ta. Transformă-ți curiozitățile în enigme pe care să le descifrezi cu folos. Dar întâi stabilește-le așa cum se cuvine!

Anida Lasto – Dialoguri cu Sufletul

118989-women-forest-clocks-braids-black_dress

 

Advertisements

Dialoguri cu Sufletul – fragment

Vorbeam cu Sufletul despre profunzime. Îmi spunea:

– Mă întreb uneori dacă noi, cei din viitor, nu ne vom uita încurcați spre rândurile pe care le așternem în anii ăștia de incertitudine… Un lucru e sigur… <<Când ai nevoie de dragoste nu ți se dă dragoste. Când trebuie să iubești nu ești iubit. Când ești singur nu poți să scapi de singurătate. Când ești nefericit nu are sens să o spui>>. Și totuși, ne continuăm existența în umbra a ceea ce am numit cândva glorie și-n așteptarea a ceea ce
numim, uneori prea sec, viitor…

I-am replicat fără să ezit:
– Uneori ne e dor de noi înșine… De partea din noi uitată sau pusă prea bine la păstrare. Dacă aducem în discuție și individualismul, totul se reduce la pura noastră umanitate de a ne gândi doar la noi – la suferințele noastre, pierderile noastre, iubirile noastre sau
amintirile ce sunt esența efemerității care ne conduc spre conștientizarea unei realități prea triste, a firului de nisip uscat de bătaia vântului pe o plajă uneori prea cuprinzătoare…

– Cred că toți suntem un pic prea egoiști și cred că tragediile sentimentale și singurătatea generației noastre au apărut atunci când am început să căutăm relații care să ne satisfacă pe noi și-atât. Când am încetat să punem fericirea celuilalt mai presus de noi înșine… Ceea ce declarăm astăzi drept iubire, nu-i decât o mască pentru interesul propriu- în războiul iubirii, cel fără de reguli, fericirea celuilalt a devenit victimă colaterală…

– Și unii totuși iubim… Nepotrivit, ce nu putem avea, o nălucă sau, în vremuri de sărăcie, doar pe noi. Se întâmplă să iubim și să fim iubiți. Minunat! Dar în vremurile astea de criză a sincerității, ajungem în repetate rânduri să ne renegăm până și cele mai pure
simțăminte.

Anida Lasto – Dialoguri cu Sufletul

19691325_1294932707272104_1953413611_n

 

Dialoguri cu Sufletul – fragment

Ce-ai spune dacă aș avea capacitatea de a-ți cunoaște toate slăbiciunile, toate păcatele gândite, fie ele și neîndrăznite? Mi-ai mai judeca superficialitatea cu atâta ușurință? Fiindcă tu doar gândești, iar eu acționez, crezi că ai dreptul unei superiorități în a mă critica? Ne diferențiază doar curajul de care eu dispun și tu nu. Cititorule, mai lasă din ipocrizie între rândurile pe care mi le citești. Ți-am oferit suficient spațiu alb pe care să-l pătezi și mult prea multe cuvinte în care să-mi dai dreptate!

Anida Lasto – Dialoguri cu Sufletul

07fc07b1419b790233d0030a67bf8d77

 

Dialoguri cu Sufletul

Draga mea, între mâinile tale înțeleg sensul vieții și descopăr moartea. Timpul nu există. Și reîncarnările sunt doar un vis necesar pentru a ne ierta pe noi înșine. Trecutul, prezentul și viitorul se desfășoară simultan sub umbra gândurilor noastre. Ne limitează doar neputința personală de a ne accepta infinitul existențial. Avem nevoie de conceptul sfârșitului pentru a găsi un sens în trăirile cu care nu ne putem împăca. Fiindcă nu suntem pregătiți să ne acceptăm libertatea sufletului. Ne chinuie permanent iluzia autocontrolului și sfârșim prin a ne automutila viața. Sângerează viața-n noi de prea multă durere provocată inutil și o plajă de sânge închegat se scufundă în dragoste.

Anida Lasto – Dialoguri cu Sufletul

maxresdefault (1)

 

Dialoguri cu Sufletul – disponibil in curand!

Dialoguri cu Sufletul va fi disponibil în curând! Primele 50 de exemplare vor fi însoțite de o scrisoare, din partea autoarei, pentru Sufletul vostru!

Precomenzile se fac la adresa de e-mail: anida.lasto@yahoo.com

Am nevoie de tine pentru a călca în picioare supraviețuirea pe scara trăirilor în iubire. Iubirea, moartea și timpul sunt măsurile fără de măsură pe care în preajma existenței tale încetez în a încerca să le măsor. Căci fac parte din suflet, iar sufletului nu-i putem da o definiție justă. Infinitului îi atribuim zadarnic propriile limite. Dacă timpul divin este o clipire, omul e doar o lacrimă de-a lui Dumnezeu.
Și totuși trăiesc într-o singură secundă.”

Anida Lasto

19691325_1294932707272104_1953413611_n

Dialoguri cu Sufletul – fragment

Mă amuzam și mă întristam în același timp. Un dramatism fin la fel ca briza ce mă dezbrăca de teama de a-l pierde din nou. Rămâneam goală în fața fricii supreme de ieri. Cele mai grele situații ale vieții le înfruntăm goi. Și singuri. Nașterea și moartea sunt doar două dintre ele.

Anida Lasto – Dialoguri cu Sufletul

c4af54f07230e7113e9b1ac2b39ea335