Nu trăim o clipită. Ci o suită de secunde prelungite-n buclele infinitului. Suntem scântei de energie și nu ne stingem niciodată. Folosim timpul ca pe o pârghie de locomoție ce ne împinge prin Universul nemărginit. Dar aflăm asta târziu. Doar atunci când nu mai putem schimba secunda trecută.
Există o ordine a lucrurilor pe care o descoperim cu întârzierea unei ploi prea mult așteptate după o secetă arzătoare. Infinitul nu cunoaște măsura timpului pe care noi îl folosim ca scuză în incapacitatea noastră de a trăi în divinitate. Fiindcă noi ne desfășurăm trăirile doar în pete de păcat. Și cum să tragi de clopotele unei biserici arse? Când preotul e mut și oamenii, cu toții, surzi? Venim din lumină, trăim în întuneric și murim în culori pentru alte începuturi. Un nonsens necesar. Dar descoperim întregul abia după ce reușim să depășim pauza dintre cuvintele aruncate la voia întâmplării.
Utopia unui hazard în care credem cu orbire, ne nenorocește simțurile și cioplește din existență. Însă, nenorocirea asta e esența care întregește ceea ce numim viață. Apoi, milităm pentru trăiri în mod gratuit. Trăiri ce ne seacă de energie – iubirea, în aceeași măsură cu ura sau cu gelozia. Despărțirile ne apropie de moarte în miros de haos și nu de liniște, așa cum ar fi realist. Iar aici ne pierdem capacitățile de a distinge adevărul de minciună. M-ai întrebat cum e posibil să ocupăm același trup? Sunt trupuri diferite, dar dintre noi două, tu ești singura legată de materie. Cum putem să ne împărțim sufletul în trăiri distincte? Asta ar trebui să fie curiozitatea ta. Transformă-ți curiozitățile în enigme pe care să le descifrezi cu folos. Dar întâi stabilește-le așa cum se cuvine!
Anida Lasto – Dialoguri cu Sufletul
Anida Lasto 
Viata e o lupta continua între cele doua aspecte (ratiune si sentimente) ale fiintei enigmatice,paradoxale si sublime numit Om,aceasta creatura atemporala,microcosmos neexplorat,în care este ascunsa comoara si izvorul tineretii fara batrânete si viata fara de moarte.
Cine descopera aceasta comoara înlauntrul propriei fiinte,se poate considera cel mai fericit om de pe pamânt,iar prin credinta,speranta si iubire,va înainta prin viata surâzând si bucuros,indiferent de împrejurari si conjunctura,elevat dincolo de relativismul spatio-temporal aparent al simturilor primare,într-o noua dimensiune elevata a perceptiei spirituale în care Sufletul se va scutura si elibera din închisoarea vremelnica de tarâna (materia moarta) în care Sufletul este închis,precum larva în cocon,pentru a se metamorfoza în fluture si eleva spre noi si noi perceptii ale Luminii Divine pe frecvente din ce în ce mai înalte ale constientizarii fericirii.
Astept sa citesc toate Dialogurile cu Sufletul… la gura . 🙂
Multa sanatate si iubire,Suflet drag.
LikeLiked by 1 person