M-a înșelat marea în alte așa-zise iubite străine de tot ce simt a fi real. Îmi amintesc de tine dintr-o altă viață în care desenai valurile cu un deget, precum o femeie adorată de algele ademenitoare. Ești muză! Mă repet și te doresc din nou! Trupul tău ud acoperă răsăritul și formele-ți perfecte îmi inundă pupila cu un strop de tristețe. Adie briza și pielea de găină o punem pe seama ei. Tresare dorința-n mine, dorindu-te din marginea infinitului. Da, iubito! Călătorind prin univers, nu putem defini infinitul. Mă mișc din punctul a în punctul b printre stele, iar punctul b nu este altceva decât un a mai obosit. Noi suntem limita infinitului, iar trupul este singura măsură capabilă de a-l cuprinde.
Anida Lasto
Anida Lasto 
Wow ! Un dialog genial,încarcat de profunzime si adevar absolut.
“Noi suntem limita infinitului,iar trupul este singura masura capabila de a-l cuprinde.”
O perceptie elevata,a macro-universului oglindit,manifestat la nivelul fiintei rational-sentimentale. Felicitari !
Mult succes si inspiratie în continuare !
O noapte linistita,Suflet drag !
LikeLiked by 1 person
Multumesc! Ramai pe aproape!
LikeLike