Fragment din romanul Dialoguri cu Sufletul

N-a mai contat. Nu concepeam absența mângâierilor lui. În ochii lui îmi priveam fericirea, iar el mi-a dat drumul ca și cum aș fi fost o străină rătăcită o clipă pe drumul lui. M-a împins într-un abis chinuitor din care nu mai aveam scăpare. Și totuși încă îmi ascultam sufletul ce dorea să mă tortureze fără oprire. Sufletul era un parazit ce absorbea sânge din dureri pe care nu le dorea închise. Iar eu turnam vin peste ele. Și-am început să conturez scenarii. M-am apucat să-mi scriu povestea morții.

Sfârșitul meu începea pe o stradă lăturalnică, în miez de iarnă. Gerul îmi îngheța lacrimile pe obrazul uscat de un tremur nervos. Aproape alergam, încercând să scap de mine. Mă simțeam murdară, îngropată în noroiul naivității mele care m-a adus în pragul nebuniei. Îmi părea că miroase a tămâie în aer. Gândeam că moartea mă cheamă. Șoptit. Eu îi urlam nenorocirile ca unei mame vitrege din partea căreia așteptam o alinare ce n-avea să vină niciodată.

Anida Lasto – Dialoguri cu Sufletul

20161227_1641071

Advertisements

One thought on “Fragment din romanul Dialoguri cu Sufletul

  1. Când materia se stinge,consumata de iubire,
    Parca timpul se sfârseste, însa-i doar o amagire.
    Totul e desartaciune,iluzie-nselatoare,
    Viata n-are începuturi,fiinta-i …nemuritoare !

    Entitati paradoxale,facuti de un Tata Sfânt,
    Ratiuni sentimentale,cu radacini în Cuvânt .
    Conectati cu Universul Constiintei Absolute
    Ecuatie abstracta,cu multe necunoscute !

    Un Nou An plin de valorile autentice ale IUBIRII ABSOLUTE !

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s