Fragment din romanul Dialoguri cu Sufletul

Undeva între pauzele dintre săptămâni, luni și ani, atunci când trăiam cu sufletul, el își lua rămas-bun de la mine:

-Timpul le va rezolva pe toate… Mă doare și îmi pare rău că nu am fost la fel de constant în hotărâre.

-De ce să te doară? De ce să-ți pară rău?

-Poate nu sunt suficient de matur pentru a lua o astfel de decizie radicală… Mi-ar fi plăcut să îmi asum tot… Dar nu pot.

-Nu ai motive pentru care să te doară. Ai fost cinstit cu tine și cinstit cu mine. Nu văd de ce ar rămâne loc pentru dureri.

-… Indiferent de situație… Indiferent de timp, anotimp… Vei fi parte din viața mea și din sufletul meu… Alături de tine am împărțit idei… Am învățat din dialoguri… Am devenit ceea ce sunt și datorită ție.

Anida Lasto – Dialoguri cu Sufletul