Fragment din romanul Zuzu

… Apoi a plecat să se vadă cu ea. Am zâmbit ironic văzând că nici de data asta nu m-a înșelat instinctul. Pe cât de reciproc și sincer simțisem totul înainte, pe atât de neliniștită fusesem în ultima perioadă. În interiorul meu se luptau două stări: cea care îmi spunea că situația mea nu îmi permite să îi pretind lui nimic și cea de gelozie și panică. Inspiram adânc și mă gândeam că este doar încă o situație pe care nu o pot controla. Mai simțeam și un soi de dezamăgire. Când, în sfârșit, se putea apropia momentul în care să ne vedem, el începea să se vadă cu alta. Eu ce să mai cred? Aș fi putut să cred că toate cuvintele au fost spuse doar ca să fie spuse, însă în interiorul meu știam că lucrurile nu stau așa, că instinctul meu se pierde undeva pe drum și nu ajunge până în acel punct. Mă mai gândeam cât de derutat trebuie să fie el. Știu cât de mult ne răvășesc despărțirile. Dar cu sufletul meu cum rămâne? Însă, mai știam că nu pot fi egoistă cu el și în astfel de cazuri renunțăm, pentru moment, la dorințele noastre pentru fericirea celuilalt.

Anida Lasto – Zuzu

Girl sitting on pier and lookingat the river

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s